Și atunci ți-am spus că te iubesc, și mi-am lăsat sufletul să zburde necontenit pe lângă tine, pe plaiuri galbene, ale fericirii. Tu m-ai luat acolo în brațe și mi-ai promis viața, m-ai sărutat pe gât și mi-ai spus că vei fi, etern. Cu atingerea ta atât de ușoară, tu mi-ai cuprins corpul între meandrele tale catifelate și ne-am lipit sufletele inseparabil. Sângele nostru este unul, ca și noi, și curge domol prin corpul nostru, purtându-ne dragostea atât de densă prin venele albastre. În plămâni doar vaporii inimaginabiliei noastre iubiri îi avem, și îi expirăm, iar lumea noastră se înverzește precum pământul din jurul copilului care tocmai iese dintre ruinele orașului său.
Suntem. Inexpugnabil, puternic și organic, inspirăm viață și din noi răsare iubire. Noi, androginul. Noi, unul.