S-au întâmplat multe de când nu v-am mai scris. Am petrecut o iarnă într-un loc care nu mi-a plăcut mult. Răsplata a fost că mi-am găsit mai apoi un cămin al meu, primul, într-un loc pe care îl iubesc. Am mai călătorit un pic prin lume, am zburat cu câteva sute de kilometri pe oră deasupra autostrăzii și am mai câștigat aportul firesc de fire albe sau lipsă. Am jonglat, jonglez și voi jongla cu energii. Încărcare / descărcare / încărcare și mai tare. Concatenare tare. Și apoi descărcare.
Atribuțiile și responsabilitățile cresc. Și mă simt din ce în ce mai liber, pentru că pot spune „nu” din ce în ce mai răspicat, și fac lucrurile așa cum vreau eu. Viața nu e de glumă, și tocmai d-asta râd. Viața nu e greu întotdeauna, dar este atunci când doare mai tare. Are sens, nu?
Vă pup. Ne vedem curând, p-aproape.