Un semn al celei mai adânci vindecări

Ei rahat, cum naiba să cad în majore depresii, având în vedere că eu acum mă întorc la ceea ce atât de măiestru și ușor am făcut timp de o lună. Numai că acum este totuși vorba de două săptămâni, și știu că voi auzi vești de la tine chiar astăzi.

Am plâns și m-am bucurat, teribil de mult. Le-am scris tuturor despre tine. Am simțit imensa bucurie din suflet, știind că te am lângă mine. Mă simt iubit, mă simt iubit cu toată ființa mea. Și eu te iubesc pe tine cum știu mai bine.

Cei din aeroport și tren au fost șocați. Nu au mai făcut cunoștință cu cineva care râde și plânge în același timp. Aș putea spune că sunt un saltimbanc nebun, o isterică maimuță sărind din copac în copac, aruncănd cu coji de banană în neagra neliniște sufletească.

Venind către casă am simțit prezența ta peste tot. Și va fi acolo, mult timp. Spiritul tău dăinuie în locașul acesta, iar rămășițele vizitei tale sunt doar mici atenții, menite să îmi amintească de incredibila noastră poveste. Totul miroase a tine, tu ești aici, tu ești peste tot, te iubesc cu tot sufletul și îți mulțumesc din suflet că le-ai dat acestor locuri însemnătatea pe care o au acum. Este totul suprarealist, în mod evident.

August mi-a spus că a plânge și a râde în același timp este un semn al celei mai adânci vindecări. Noi doi suntem pe drumul cel bun, copile. Noi, unul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code